GEORGE CONSTANTIN

GEORGE CONSTANTIN
Producător: FUNDATIA GEORGE CONSTANTIN
Cod produs: DVD-6426054000270
EAN: 6426054000270
Disponibilitate: În Stoc
Preţ: 14,90 lei
Fără TVA: 12,52 lei
Cant:     - SAU -   Adaugă in Wishlist
4 (4/5)  1 opinii  |  Spune-ţi opinia

Titlu original: MAGISTRE FARA SEAMAN, SLAVA!
Interpreţi: George Constantin
Regizori: Ducu Darie
Detalii: S-au folosit fragmente din piesele de teatru: Act veneţian de Camil Petrescu - regia Emil Mandric; Vilegiaturiştii de Maxim Gorki - regia Lidia Ionescu; Trei Surori de Anton Cehov - regia Ion Barna; Livada de vişini de Anton Cehov - regia Cornel Todea; Jocul ielelor de Camil Petrescu - regia Crin Teodorescu; Cei din urmă de Maxim Gorki - regia Radu Penciulescu; Petru Rareş de Horia Lovinescu - regia Sorana Coroamă Stanca; Henric IV de William Shakespeare - regia Lucian Giurchescu; Henric IV de Luigi Pirandello - regia Lucian Giurchescu; Vassa Jeleznova de Maxim Gorki - regia Ion Cojar; Insomnie de Adrian Dohotaru - regia Alexandu Dabija.S-au folosit fragmente din filmul documentar Regia Liviu Ciulei de Cornel Cristian, precum şi fragmente din filmele artistice Reconstituirea - regia Lucian Pintilie; Inghiţitorul de săbii - regia Alexa Visarion, O vară de neuitat - regia Lucian Pintilie

În arta actorului, în această meserie de actor care oscilează atât de fragil între sublim şi histrionic, apare rareori unul din cei ce sunt însemnaţi. Nu vorbesc de însemnătate ci de cineva care, dincolo de talent, de abilitate, de cunoştinte profesionale, de forţa dramatică sau comică, poartă în el - nu ştim de unde - un semn. George Constantin, indiferent că juca în comedie sau dramă, trecea întotdeauna mai departe, fiindcă sub fruntea lui purta semnul tragic, o rară calitate la un actor, însemnul tragediei. Talentul şi meseria îl făceau să reuşească în interpretarea fiecărui rol. Însemnul tragic îl însingura şi-l ridica, tulburător, peste nivelul interpretărilor obişnuite. În colaborarea sa cu regizorii mari, ei citeau această dimensiune a lui, fără de contur, imponderabilul, înlesnindu-i dezvăluirea. Atunci asistam la momente scenice de o rară şi vibrantă mărturisire, momente pe care le numim câteodată incandescenţă scenică. E atât de greu de spus în vorbe de ce şi cum se întâmplă miracolul, şi sigur nu poate fi cuprins în metode. Prima oară când am trăit, tulburător, această stare la George Constantin a fost în Regele Lear, în regia lui Radu Penciulescu. Tot în regia lui a urcat aceste tăinuite trepte într-un rol în care n-ai fi bănuit o asemenea încărcătura, în Jocul ielelor de Camil Petrescu. Întâlnirea dintre un actor mare şi un regizor mare îngăduie actorului să-şi poarte, parcă, în palmă darul nepreţuit, înmânându-l spectatorilor. Aşa a făcut George Constantin şi în regia lui Andrei Şerban, atingând mari adâncimi poetice în rolul din piesa lui Marin Sorescu, Iona. Aşa s-a întâmplat în filmul Reconstituirea, învelind tragicul său personal într-o carapace caustic-cinică, în regia lui Lucian Pintilie. Menţionez doar foarte puţin din marea carieră a actorului. S-a întâmplat să mă întâlnesc cu George Constantin într-una din cele mai dificile căutări de adevăr scenic din cariera mea. După o lungă gândire, tocmai acel semn al tragicului pe care îl purta neafectat, firesc, m-a hotărât să-i încredinţez rolul Prospero din Furtuna de Shakespeare. Colaborarea a fost minunată, deşi timidă din partea amândurora, în efortul de a ne întâlni drumurile, de a ne răspunde unul altuia la întrebări, la exigenţa fiecăruia. La premieră am avut amândoi aceeaşi reacţie. La aplauze ne curgeau lacrimile pe faţă. George Constantin a fost un mare Prospero. L-am revăzut de curând în acest rol, pe banda video filmată în timpul repetiţiilor la Centrul de cultură românească de la New York. Am plâns la frumuseţea interpretării lui George Constantin. Poate, comparabilă cu puterea culorii în pictură este în arta actorului puterea cuvântului. George Constantin a dezvoltat într-un stil unic întrebuinţarea cuvântului, încărcându-l cu toată importanţa, cu toată densitatea înţelesului. Între cuvinte, între replici, între tirade, intervine pauza şi rareori pauza devine tăcere. Tăcerile grele ale lui George Constantin erau adânci, pline de înţelesuri. În pictură personajele nu vorbesc dar lipsa vorbei rareori înseamnă tăcere. Felul în care George Constantin aducea tăcerea pe scenă - purtând în ea tot ce a născut-o - îl puteai citi în ochii lui, în umerii lui, în paşii lui, în nemişcarea lui. Exista o gravură de Durer în care este prezentă o asemenea tăcere, se numeşte Melancolia. George ştia să picteze pe scenă tăcerea tristeţii, tragicul ei. LIVIU CIULEI

Caracteristici
Suport media DVD
Imagine Color
Ecran normal (4/3)
Durata(minute) 137
Premiera 2014

Spune-ţi opinia

Numele tău:


Opinia ta: Notă: Codul HTML este citit ca şi text!

Nota: Rău           Bun

Introduceţi codul din imagine:



Etichete: Documentar






Produse asemănătoare
E-MEDIA ® Toate drepturile rezervate