Acţiunea se desfǎşoarǎ în Transilvania austro-ungarǎ pe la 1848, anul marilor revoluţii din ţǎrile europene. Femeie chipeşǎ, aprigǎ şi negustoreasǎ priceputǎ, Mara încearcǎ sǎ facǎ faţǎ nevoilor vieţii sale grele de vǎduvǎ cu doi copii, cǎrora vrea sǎ le asigure educaţia şi un viitor onorabil. Fiica ei, frumoasa Sida se întoarce de la mânǎstirea catolicǎ, unde deprinsese manierele unei domnişoare din lumea bunǎ. Se îndrǎgosteşte nebuneşte de Hans, fiul harnic şi arǎtos al mǎcelarului neamţ Huber. Şcolit la Viena, tânǎrul sfideazǎ ambiţiile familiei şi frecventează cercurile revoluţionare. El revine acasă cu gânduri mari de luptǎ dar şi obsedat de frumuseţea şi gingǎşia Sidei. Cei doi hotǎrǎsc sǎ se cǎsǎtoareascǎ, înfruntând refuzul Marei, care nu putea să accepte diferenţele religioase și nici să depășească prejudecǎţile vremii (”Lumea n-o sǎ vǎ lase, oricât v-aţi iubi voi!”). Mara cedeazǎ în cele din urmă și nunta are loc. Dupǎ nuntă, Sida devine tot mai rapace şi amarǎ ca şi mama ei. Bǎtrânul Hubǎr încearcă să investeascǎ într-un alt fiu, Bondu (nelegitim), lǎsat de izbeliște ani de zile. Într-un acces de furie, adolescentul îl ucide pentru a rǎzbuna suferinţele, nebunia şi moartea mamei sale pǎrǎsite. Distribuţia şi imaginea excelentă, o adevaratǎ demonstraţie de mǎiestrie plasticǎ, picturală pe peliculă, reprezintă plusul pe care Veroiu îl aduce operei „Mara” a lui Slavici.