Toma Caragiu s-a născut la 21 august 1926 într-un sat din Grecia numit Argos Orestikon. În 1930 se stabilește împreună cu familia în Dobrogea, unde își petrece copilăria și asistă la spectacolele pe care bunica, "o femeie înzestrată cu o capacitate remarcabilă de a extrage din viaţă substanţa comică", le improviza la ea acasă, duminica. Își face liceul la Ploiești, iar în 1945 se înscrie la Facultatea de Drept pe care o abandonează însă la "chemarea" teatrului.
Urmează Conservatorul de Artă Dramatică, unde a studiat cu Victor Ion Popa, Ion Manolescu și Mihai Popescu, iar în 1949 debutează pe scena Naţionalului bucureștean cu rolul Toreadorului din "Olmedo" de Lope de Vega, apoi joacă la Constanţa și din 1951 la Ploiești. I-a jucat pe Gorki și O'Neill, dar visa mereu la Shakespeare. Cinematograful i-a oferit șansa unei tipologii variate în partituri de factură comică, de la debutul din "Nufărul roșu", 1955, până la "Gloria nu cântă" și "Buzduganul cu trei peceţi".
A trecut cu dezinvoltură de la Răspopitul din "Haiducii" la muncitorul înţelept din "Cartierul veseliei" sau "Mastodontul", de la bătrânul ţăran din "Tatăl risipitor" la "Operaţiunea Monstrul". Se dorea un actor total și a fost!

Cu participarea Orchestrei de Muzică Usoară a Radioteleviziunii Romane - dirijor: Sile Dinicu, Baletului Operei Romane si Baletul Teatrului de Operetă din Bucuresti, Ansamblului de Dansuri Populare "Rapsodia Romană"