Desfiinţarea caselor de toleranţă vrea să fie un cadou oferit „tovarășului Stalin” de către puterea comunistă de după Al Doilea Război Mondial. În acest sens, partidul apelează la tovarășul Puzderie (Gheorghe Dinică), care însă înainte de a trece la fapte are grijă să profite de plăcerile vieţii. Filmul redă cu mult umor felul în care s-a realizat această „revoluţie” în București, insistând asupra „muncii de convingere”, specifică regimului, cu fiecare „client” în parte. Iar dacă nu se înţelege de vorbă bună, partidul deţine și alte metode de convingere care dau, parcă, mai multe rezultate: șantajul, ameninţările de tot felul, atacul brutal, violenţa. Totul pentru a rezolva o problemă spinoasă care stătea în calea construirii socialismului. Acţiunea e plasată în 1949 și are șansa unor personaje bine construite, multe dintre ele cu valoare de simbol pentru obiceiurile vremii.

Decorurile: Ștefan Antonescu; Sunetul: ing. Bogdan Cavadia, ing. Francisc Koós; Producători: Dinu Tanase, Mihai Cârciog; Directorul filmului: Georgeta Vîlcu Săvescu; Regizor secund: Emil Slotea; Asistent regie: Vilma Stan; Costume: Ileana Oroveanu; Scenografie: Ștefan Antonescu; Machiaj: Maricica Anton; Coloana sonoră: Ali Yener; Montajul: Victoriţa Nae; Muzica: Dan Ștefănică; Imaginea: Doru Mitran, Alexandru Solomon, Gabriel Kosuth; Producător: Studioul IV „Profilm”© 1993; Producător executiv: Ioan Iuga; Producător delegat: Felicia Cernăianu

Cu participarea extraordinară a lui Fănuș Neagu și Horea Popescu