Regia și scenariul: Mircea Veroiu, Dan Pița

Ecranizare inspirată din povestirile lui Ion Agârbiceanu "Fefeleaga" și "La o nuntă"

Producător delegat: Dumitru Solomon; Redactor: Roxana Pană Gabrea; Sunet: Gheorghe Marai; Costume: Marilena Șerbănescu; Montaj: Dan Naum; Muzica: Dorin Liviu Zaharia, Dan Andrei; Cântă: Dorin Liviu Zaharia și formația „Sfinx”; Imaginea: Iosif Demian

Producător: Studioul Cinematografic București

Cu: Leopoldina Bălănuță, Eliza Petrăchescu, Mircea Diaconu, Nina Domiga, Adrian Georgescu, Elisabeta Jar, Dorin Liviu Zaharia, Ferenc Bencze, Nicolae Rădulescu, Victoria Stürmer, Dumitru Honciuc, Ion Doruțiu, Nicolae Iordache, Cornel Ispas

Acțiunea filmului de debut al regizorului Mircea Veroiu, “Nunta de piatră”, se petrece în zona auriferă a Țării Moților la începutul secolului XX. Filmul surprinde prin sobrietate, prin esențializare. Deși conține elemente de suprarealism, Mircea Veroiu ne propune în acest film un realism simbolic, poetic, de dimensiuni mitice și sugestii biblice.
Un film sobru, expresiv, demonstrând capacitatea de esențializare și deschidere spre universalitate cu respectarea culorii locale. Femeia, zilnic urcând și coborând muntele abrupt și stâncos, făcând parcă împreună cu mârțoaga o unică ființă a suferinței, străbate un traiect existențial tragic, un drum al Calvarului, al Golgotei. Ea pare o tragediană antică, în tăcere urmându-și implacabilul destin, o rugătoare, un Sisif feminin condamnat unui supliciu zilnic, unei cazne continue. Sensul filosofic și religios al acestui film este ca, prin asumarea vinei, prin mărturisire, omul ispășește și se răscumpără, jertfa fiind aici propria-i fiică.
Cu o culoare locală exemplară - universul nostru țărănesc, tradițional -, filmul se deschide cu generozitate universalității prin exprimare și prin valoarea lui estetică. Prin puritatea limbajului cinematografic, acest film ne amintește de Luchino Visconti, de Louis Malle.